Când dai cuiva fărâmituri
Să nu ceri înapoi,
Nu regreta acele picături
Ce ți-au scăpat din pumnii plini, dar goi...

Când faci un bine, nu cârti
Și nici nu reproșa,
Căci la sfârșit neom te vei numi
Și chiar avut de ești, tot gol vei rămânea!

Atunci când dai cu mână largă,
Cu toată dragostea,
Din minte tot să ți se șteargă
Să uiți tot ce ai dat cuiva.

E minunat să poți să dai
Fără să-ți pară rău,
De fapt cât dăruiești, atâta ai,
Atât se adună-n contul tău.

Ce josnic e să fii meschin,
Zgârcit și egoist...
Să nu poți da măcar puțin
Făr' să te plângi și să fii trist.

Dă-i Doamne celui ce mi-a dat,
Comori nemăsurate,
Și completează-i Tu de unde a luat,
Cu multe, multe, nestemate!