E raiul coborât...

Își scutură salcâmii pletele albite,
Castanii aprind lumini în candelabre-n alb
Iar liliecii și-au înroșit cosițe
Din verde crud se-nalță ici, colo, câte-o căpiță,
Printre fragi.
Mioare-lenevite-n saț,
Uită să-și behăie dorința,
O siluetă grea la pas cară pe umeri cobilița,
'Ncărcată-n vișini roșii, culese jos în poieniță.
-E raiul coborât la pământeni!
Văzând atâta frumusețe, bunătate: Înfioară!
Mi-s dragi colinele în verde
Și seara ce-n răcoare lin coboară.
Aș vrea să strig să mă audă, pământenii!
Cu ei aș vrea să-nalț mulțimi de rugi în cor,
Aceluia ce ne e Domn, mărit şi scump Mântuitor.

3 iunie 2018