Pătrunde-mă, Doamne, și-arată-mi în mine
Umbrite unghere ce încă mai zac...
Coboară-mi oglinda dreptății divine,
Să-Ți pot ști măsura preabunului plac.
Pătrunde-mă, Doamne, și vezi-mi simțirea
Să nu-mi fie-atrasă de gândul străin,
În cumpănă pune-mi, o, Doamne, mândria,
Să pot ști ce-n mine nu-i încă umil.
Pătrunde-mă, Doamne, și zi-mi de iubirea
Bătută de vânturi, pe drum, mi-a răcit...
În cumpăna jertfei măsoară-i zdrobirea,
Să pot ști deplin cât mai am de iubit.
Pătrunde-mă, Doamne, căci, poate, lumina
Din pieptu-mi de lut de mult timp mi s-a stins
Și umblu bezmetic, purtând încă vina
De-a nu fi în mine-ntunericu-nvins.
Pătrunde-mă, Doamne, căci, poate, vorbirea
Nu-i sare, nici har pentru semenii mei
Și beat de cuvinte pe buze port firea,
Departe de harul turnat peste-ai Tăi.
Pătrunde-mă, Doamne, și știi-mă mai bine,
Iar dacă în cumpănă m-aflu ușor,
Din căile-mi rele adu-mă la Tine,
Căci numai din Tine, spre Tine-am să zbor.
A. H. , 05.6. 2018