Nu pentru mine Doamne vreau să scriu
Căci ce sunt eu... un bulgăre de tină
Ce vrea să se transforme-n poezie
S-aducă-n lume-o geană de lumină...
Și vreau prin al meu vers să împletesc
Fir de iubire, pace și frumos
Cu el s-ating a inimii adâncuri
În care timpul trece tumultos...

Nu pentru mine Doamne vreau să scriu
Ci vreau să fiu chiar eu o poezie
În suflete ce plâng cu deznădejde
Să fiu ca apa rece în pustie
Și mult aș vrea prin versul ce îl scriu
Iubirea... ea să fie chintesența
Iar din mulțimea vorbelor ce -aleargă
Să pot extrage-n poezii... esența!

E fila albă... iau din nou condeiul
Și vreau să scriu... începe-o nouă zi
Privesc spre cer... de-acolo mă veghezi
Și pentru asta vreau a-Ți mulțumi...
Îți mulțumesc de pace, de iubire
Că Tu ești Dumnezeul veșnic viu
Și iar șoptesc când fila prinde viață:
”Nu pentru mine Doamne vreau să scriu!”

Vulcan-07-06-2018
Mary