Viaţa ne e darul preţios ce ni l-a dat Dumnezeu,
Ca să trăim pe pământul acesta ca un experiment;
Şi-n Şcoala terestră, să învăţăm ceva permanent,
Ca prin credinţă să trecem şi la Examenul ei greu.

Este o cale în viaţă de-a avea permanenta bucurie,
Când gândul şi fapta se-mbină-ntr-o sfântă armonie,
Urcând treaptă cu treaptă pe infinita spirală a Cerului,
Având ca ideal de-atins fericirea pe drumul misterului.

Atingerea treptei de fericire este lucrul cel mai preţios,
Căci doar atunci tu simţi că viaţa nu ţi-a fost de prisos,
Că luptele de ani, pierderi de ranguri şi valori materiale
N-au fost decât examenele trecute cu premiile sfinte reale.

Viaţa e un dar minunat ce trece prin zidul de drum ridicat
Şi se exprimă prin cuvântul şi-n limba ce Domnul ne-a dat,
Când gândul abstract devine unealta aruncată în unda sonoră,
Ce-n intonaţia vocii, cuvintele redau starea-ţi minoră sau majoră.

Cuvântul se naşte-n maşina de gânduri, aluat abstract şi concret,
Ce-i miracolul vieţii umane folosit şi-aşa des cântat de-orice poet.
Ţesătura de consoane şi vocale folosite în limbă de fiecare muritor
Trădează trăsături de caracter din omul pe drumul către viitor...

Cuvântul e magic! Are putere, e legătura de viaţă, e-nceput şi sfârşit.
El este canal de dialog dintre oameni, dar şi rugă către Dumnezeu...
La-nceput de lume, totul a fost creat printr-o energie aflată-n infinit,
Torţa bucuriei, care-a fost cu Tatăl, creând lumea prin Cuvântul Său.

Viaţa-i un dar sfânt de la Dumnezeu, iar limba-i unealta creată de El
Să fie o forţă de condus popoare, dar şi o putere divină de vindecare.
În lumea zgomotelor şi-a vorbelor goale, mirabile seminţe de clopoţel
Cântă-n poezia mea, ca să-ţi aducă-n citire pace şi fericire netrecătoare!

19 mai 2001