Legea noastră

În biblioteci, pe rafturi pline,
Printre coperţi cu foi veline,
Uitaţi de vreme, prăfuiţi,
Stau filozofii rânduiţi,

Ce, apărând ca prin minune,
La vremea lor au dat povaţă,
Şi-au demonstrat cu-nţelepciune,
Formula magică, în viaţă;

S-au perindat în evoluţie,
Tratând o diferită temă,
Că ne-au lăsat câte-o soluţie,
Să rezolvăm orice problemă

Şi legi făcut-au rând pe rând,
Căci mintea lor a luminat,
Al omenirii drum urcând,
Fiind atât de complicat,

Dar unul singur a venit,
Şi fericită-i omenirea,
Că ne-a lăsat la infinit,
O lege -ntr-un cuvânt: IUBIREA!

Valeriu Cercel