Când meditând la viață, pe timp de primăvară
Tu treci pe lângă grâul ce-n lan crește frumos,
Vezi cum se mlădiază șoptind, în fapt de seară
C-așteaptă iarăși zorii și-un soare luminos!

Tu l-ai văzut prea bine de când era mic, verde
Curat, pe zi ce trece crescând tot mai vânjos!
Făr' de vreo buruiană, făr' de vreo stricăciune
El astăzi umple lanul bogat și mătăsos!

Ba nu! ... un punct în mijloc de lan de-abea se vede! ...
Sau. . e doar o părere? . . Nu, nu te-nșeli, e-un spin! ...
Ieri nu era... dar astăzi? ... cum? . . nu îți vine-a crede! ...
Credeai în unitate și vezi un prim ciulin! ...


A doua zi vii iarăși, vezi alte două puncte,
A treia zi vezi bine cum cresc ușor, ușor,
Alți spini ce se împrăștie în grupuri tot mai multe
Prin grâul ce se pleacă parcă în fața lor!

Și-n doar câteva zile, vezi multe negre pâlcuri,
Ce-au împânzit tot lanul, ce tot l-au despărțit! . .
E ruptă unitatea, și-ngenunchiat e grâul. .
Oh, ce se va alege până la seceriș?
***
O, frate drag în Domnul, așa e dezbinarea,
Doar o sămânță mică în grâul cel ales,
O mică neveghere desparte adunarea
Iar tu o vezi prin Duhul, atât de bine-o vezi! ...

Unde e unitatea? Unde-i frățietatea
Ce cu puțin în urmă în sfântul lan prima? . .
Vezi dezbinarea cruntă și-apare spinătatea:
Opusul frățietății începe a trona!

"Dezbină și domnește" e-a Răului deviză,
Cea mai râvnită pradă e-al Domnului popor! . .
Fără de vreo rușine, cu răutate-aprinsă
Ar pierde pe toți frații și părtășia lor!

Frate iubit în Domnul, privește doar spre Soare,
Rămâi în unitate cu grâul sfânt în lan,
Chiar de-or cădea semințe, de spini și dezbinare
Le va stârpi Acela ce-i Rege-n Canaan!

E-aproape secerișul, tot mai aproape-i vara,
Sunt multe pâlcuri negre ce-mpart atâția frați;
Tu, dar, veghează numai, trecută-i primăvară
Și vine clipa-n care la cer vom fi luați!