Pe muntele Sinai Moise primeşte
Zece porunci din partea Celui Sfânt
Şi bucuros spre tabără porneşte
Să le vestească-al Domnului Cuvânt.

Dar de departe l-a cuprins mâhnirea
Văzând pe cei ce-au fost eliberaţi
Dansând voioşi îndreptându-şi privirea
Spre un viţel de aur, încântaţi.

Moise, cuprins de-o mânie-adâncă,
Nemângâiat şi-ndurerat cumplit,
A zdrobit tablele Legii de stâncă,
Cu moartea pe trei mii i-a pedepsit.

"Popor de îndărătnici, de ce oare
Te-ai răzvrătit uitând de Dumnezeu?
Ca pe uscat El te-a trecut prin mare
Şi mană ţi-a trimis din cer mereu."

Sunt mii de ani de-atunci, dar se repetă
Istoria şi mulţi eliberaţi
Se pocăiesc, dar încă mai regretă
Idolii lor de care-au fost legaţi.

Te-nchini lui Dumnezeu, dar pe la spate
Îţi mângâi idolii cu-n gest duios,
Tu zici că este har, ai libertate.
E har, dar Dumnezeu este gelos.

Renunţă la toţi idolii creştine!
Chiar dacă sunt de aur sau de-argint.
Puneţi nădejdea doar în Cel ce vine,
Că idolii te-nşală şi te mint.

Cristos ne-a izbăvit de la pierzare,
A sfărâmat la Cruce jugul greu,
Să renunţăm la idoli fiecare,
Să ne-nchinăm numai lui Dumnezeu.

Doar Dumnezeu e singura speranţă
În plin Pustiu, chiar când trăim fiori,
Umblând cu El suntem în siguranţă,
Numai cu El suntem biruitori.