Atâtea cărţi s-au scris şi se vor scrie
Despre-o săracă iesle şi-un mormânt,
Despre Cel ce-a murit ca să învie,
Apoi să stea la dreapta Celui Sfânt.

Zăcea în întuneric şi uitare
O lume năpădită de blestem,
Ce aştepta lumină şi salvare
Din partea Creatorului suprem.

Atunci Isus S-a dezbrăcat de Sine
Şi pentru omenire El cedă,
"În sulul Cărţii e scris despre Mine,
Aici sunt, Tată drag, trimite-Mă!"

Parcă Îl văd cum inima-I se frânge,
Rugându-se-n grădina Gheţimani
Era scuipat şi bătut pân' la sânge,
Zdrobit şi părăsit între duşmani.

L-au pironit apoi pe crucea dură
Şi-n palme I-au înfipt câte un cui,
Preoţii se uitau la El cu ură,
Iar Sângele curgea din Trupul Lui.

L-au aşezat în groapă-n faptul serii,
Au prăvălit la uşă piatra grea,
Ei nu credeau că Domnul Învierii
Din morţi, a treia zi, va învia.

Nu au putut să-L ţină-nchis străjerii
Şi nici peceţi, nici marele Pilat,
Cu slavă, cu puterea învierii,
Isus Cristos din morţi a înviat.

Pământu-ntreg să cânte: "Slavă Ţie,
Mântuitor prea Sfânt şi minunat,
Îngeri, strigaţi şi voi de bucurie,
Mielul jertfit din morţi a înviat!"

Lui Dumnezeu viaţa mea şi versul
I le închin cu drag, neîncetat,
Să cânte azi cu mine Universul:
"Isus Cristos din morţi a înviat!"

Cu pieptul plin de bucurii nespuse
Şi mântuit aş vrea să poţi striga:
- "Fii binecuvântat, Doamne Isuse,
Ai înviat azi în inima mea!