Te laud cât timp mi-a mai rămas,
Vorbesc de Tine-n orice ceas.
Tu-mi ești pricina laudelor,
Mi-ești farmecul cântărilor
Nu Te-aș schimba în vecii vecilor!

Te văd în apa mărilor
Și în splendoarea florilor,
Vorbesc cu câmpul înverzit,
Vorbesc cu cerul infinit
În toate-i chipul Tău, Tată iubit!

Mă'nalț cu Tine peste munți,
Doar îti șoptesc și Tu m-asculți,
Plutesc pe ape și prin văi,
Străbat nemaicălcate căi
Și sunt vegheat de ochii Tăi!

Concert de glasuri mii și mii
Și prin păduri și pe câmpii
Mă însoțesc pe calea mea,
Toate având darul să-mi dea
Pacea și bucuria Ta!

Un rai frumos e peste tot
Unde ești Tu, Sfânt Savaot,
În orice loc unde privesc
Pe Tine, Doamne, Te zăresc...
De aceea, cât am viață, Te laud și Te slăvesc!