Privești către fereastră dezamăgit, mâhnit,
Te-ntrebi: unde e vara, cum, încă n-a venit?
Aștept de-atâta vreme să văd frumoase flori
În codrul plin de viață, de zumzet și culori!
Să văd copii și fluturi la joacă pe câmpie
Să simt dulceața verii, să cânt de bucurie,
S-aud cum păsărele se-ntrec în ciripit
Prin triluri mii să-mi spună că vara a venit...
Să simt precum natura lumină și căldură
Să îmi inunde ființa, să-mi dea peste măsură! ...
*
E liniște deplină, ești mult prea obosit
Cu fața la perete, iar te-ai întors, mâhnit...
Acuma nu mai murmuri, ai vrea numai odihnă
De zilele în care trăit-ai fără tihnă...
Dar iată, o, drag suflet un susur se aude,
O șoaptă minunată oh, cât de dulce-ți spune:
'Ridică-te din patul în care ai tot stat
Și trage draperia, deschide geamul larg,
Să vezi c-afară-i vară, iar câmpul e-nflorit!
E iarăși cald și bine, ți-e visul împlinit!
Cum poți vedea lumina cu draperia trasă?
Cum poți s-auzi copiii printr-o-nchisă fereastră? '
*
Te bucură, e vară iar ploaia a trecut,
Belșug e pe câmpie cum nu ai mai văzut!
Acuma vezi minunea ce Duhul ți-a vestit
Acum vezi izbăvirea ce-atâta ți-a lipsit!
Acum vezi mai departe de necredința ta
Dincol'de draperia ce te întuneca!
Acum auzi copiii cu râsete zglobii
Deschisă e fereastra, oh, câte bucurii...
Ți-e sufletul în pace, căci Tatăl Dumnezeu,
Ți l-a umplut de Sine, tu ești copilul Său!
De-acuma este vară, de-acuma este soare,
Fii plin de mulțumire, căci Dumnezeu e mare!