Un moment de deznădejde...

Un suflet în deznădejde...
Pe ochi, ceață; nu se vede...
Greul iarăși mă lovește,
Încercarea, nu-mi dă de veste,
Mă atacă fără milă,
O, Doamne! ... Coboară, le-alungă!

Obosit jos, în tăcere,
Aștept de sus, mângâiere.
Lacrima tristă din mine,
Te cheamă! ... Coboară din Înălțime!
Așează-Te Isus lângă mine,
Vreau mângâierea, cuvintele Divine!

Întinde-Ți mâna, mă ridică,
Pune-mi iar piciorul pe stâncă.
Sus pe munte, să stai cu mine,
Lasă-mi înviorarea din înălțime.
Ridică-mă din valul Mării,
Ascultă-mi glasul chemării.

Alină-mă, prinde-mă de mână,
Pe ai Tăi umeri pune-mă.
Putere dă-mi, că sunt slăbită,
Nu mă lăsa-n durere căzută.
Pe calea sfântă merg cu drag,
Doresc să îți trec Sfântu-Ți prag.

Eu sunt slab. Doamne! ... Tu ești Mare!
Nimica nu sunt fără Tine!
Înalță-mă pe aripi de soare,
Pe Stânca Eternă, nemuritoare,
Să-mi fii scut în furtună,
Să rezist în suferință.

Mulțumesc în tăcere,
În suferință și durere.
Lângă mine Te-am simțit,
M-ai mângâiat, m-ai liniștit.
Știu că vina mi-ai iertat,
Vindecare ai lăsat.

Urc mai greu... dar urc Isus...
Vreau să ajung cât mai Sus
În credință și în rugă,
Și în fapta cea bună.
Deschide-mi larg Cerul!
Să-mi răsune cântul
Ce-l înalț de pe pământ,
Mulțumiri că am biruit.

Un moment și deznădejdea,
În nori negri m-a învăluit.
Lângă ea... a purtat și teama,
Și într-o frică m-a îmbrăcat
Dar, un gând plin de lumină,
Pătruns-a-n a mea inimă.

Și mi-ai spus încă odată:
'Cuptorul... o să mai ardă'
În suflet e un rest de zgură,
Ce stătea ascunsă-n umbră.
Flăcările au curățat,
Și am ieșit iar, vas curat,
Domnul fie lăudat!

ALGHERO/16/06/2018