A fost o vreme când pentru credinţă
Am fost batjocoriţi şi umiliţi
Am avut parte şi de suferinţă
Am fost trântiţi, dar n-am fost biruiţi.

Că viaţa noastră ne era păzită
De cel ce s-a jertfit sus pe Calvar,
Şi cu puterea lui nemărginită
Ne-a ridicat şi ne-a scăldat în har.

Slabi cum suntem, El ne-a socotit vrednici
Să-i fim şi martori şi ambasadori
Ne recunoaştem, Doamne, robi netrebnici
Noi am făcut doar ce eram datori.

Imi stăruie şi-acum în amintire
Căldura dragostei de la-nceput
Când toţi uniţi, un gând şi o simţire,
Smeriţi în Dumnezeu ne-am încrezut.

Azi, când ne bucurăm de libertate,
Mulţi se mândresc că sunt creştini, mereu,
Dar credincios să fii cu crucea-n spate
Nu e uşor, este chiar foarte greu.

Când îi spui Domnului ce te frământă
Şi-i mulţumeşti smerit că te-a salvat
Când tu trăieşti cum scrie-n Cartea Sfântă,
Atunci eşti credincios cu-adevărat.

Ne aşteptăm ca-n vremea viitoare
Cei credincioşi să fie prigoniţi
Eu mă întreb câţi vor rămâne oare
Statornici, de Hristos nedespărţiţi.

Cristos e Cale, Adevăr şi Viaţă
Încredete în El ca să nu mori
Ca fericit să îl priveşti în faţă
Când glorios va reveni pe nori.

Dar până când Tu ne vei da răsplata
Ajută-ne să nu ne întinăm
Şi fă ca-n lume toţi din Maranata
Să fim şi sare şi să luminăm.