Te chem... e ceas târziu și valuri mă-mpresoară
Pe marea vieții Doamne furtuna s-a pornit
Privesc cu dor spre ceruri să mai zăresc lumina
Dar n-o găsesc Părinte... e soarele-asfințit...
O, de-ai întinde mâna... o vorbă dacă-ai spune
S-ar potoli furtuna oricât ar fi de mare
Și aș ieși la țărmuri de pace și speranță
La Tine mi-e nădejdea... doar Tu îmi ești salvare!

Te chem... e ceas târziu și gânduri mă frământă...
Oare-mi auzi chemarea? Oare privești spre mine?
Mă poți iubi Părinte în slăbiciunea mea
Când inima mi-e plină de lacrimi și suspine?
Îngenunchez... mi-e dorul aprins ca niciodată
Și vreau să-Ți simt prezența... să știu că mă iubești...
O rază de-ai trimite prin norii ce m-apasă
Aș prinde iar putere spre zările cerești!

Căciulata-16-06-2018
Mary