Doamne, dacă aș avea
Glas cum are ciocârlia
Aș cânta în orice clipă
Dragostea și bucuria
Și aș pune-n al meu cânt
Picături de dor și soare
Și cu aripi de lumină
L-aș trimite-n lumea mare!
Doamne, dacă-aș fi un pictor
Aș fura din curcubeu
Cea mai splendidă culoare
Ce străluce-n chipul Tău
Și aș folosi penelul
Să pictez cu el iubirea
Ce dă vieții bucurie
Și aduce fericirea!
Doamne, dacă-aș fi poet
Din cuvânt mi-aș face leagăn
L-aș împodobi cu doruri
Și speranțe fără seamăn
Și prin fiecare vers
Doar pe Tine Te-aș slăvi
Și Ți-aș spune iar și iar
Că mereu Te voi iubi!
Dar nu am Părinte glas
Minunat să pot cânta
Nici penelul iscusit
Dragostea să pot picta
Dar poemele ce scriu
Vin din sufletul fierbinte
Iar de vor atinge inimi
Eu Îți mulțumesc, Părinte!

Căciulata-18-06-2018
Mary