Vecinul meu... te văd cum treci
Duminica cu pas grăbit
Gătit în strai de sărbătoare
Și parcă-n gânduri adâncit.
Privești la mine dar nu vezi
Ce tainic dor îmi bate-n piept
Aș vrea să merg și eu cu tine
De-aceea-n poartă te aștept...
Aș vrea să te oprești o clipă
În dreptul meu... să îmi vorbești...
Să-mi spui de știi care e drumul
Ce duce-n zările cerești...
Dar mergi grăbit și doar în treacăt
Șoptești un ”Neața!” rugușit
Iar eu rămân în urmă iarăși
Cu-același dor nemărginit!
Azi, m-am gătit în straie bune
Și stau la poartă... încă sper
C-ai să privești în ochii mei
Să vezi în ei un dor de cer
Dar treci și-acum ca altădată
Adânc în gânduri scufundat
Preocupat de al tău drum
Prezența nu mi-ai observant!
Mă-ntorc spre casă și sunt trist:
”O, Doamne... aș fi vrut și eu
Să Îți cunosc Iubirea Sântă
S-ascult smerit Cuvântul Tău!”
Ajung în prag... o mână caldă
Atinge fermă brațul meu:
”Vecine... azi e sărbătoare
N-ai vrea să vii la Dumnezeu?”
Vulcan-24-06-2018
Mary