( fraţilor mei, evreii mesianici )

Iartă-mă, Miriam,
Sora mea,
Pentru tăcerea
De-o viaţă!
Tu L-ai slujit pe Mesia,
În timp ce eu,
Ca o slugă,
Mi-am disputat Veşnicia
În glumă.
Tu I-ai spălat Domnului
Picioarele Sfinte,
Eu, cu sufletul zdrenţe,
Am adăstat la focuri străine.

Iartă-mă, Miriam,
Tu, fiica de-Acasă,
Eu, cârpind în pustie,
Fântâna surpată.

Iartă-mă, Miriam!
Iată-mă, vin,
Aprinde, te rog, Menora!
Să mai sorbim o dată
Vinul de Shabat,
Şi să ne îndulcim
Mâncând halla-ua
Pe înserat.

Căci oricât te-aş ruga,
Cu plânsul fremătând sub pleoape,
Mai bine nicicând n-oi putea
Acum, când amândouă avem
Acelaşi Frate.

( Bucureşti, Iulie – 2012; din volumul "Râsul viorii fără arcuş" )