Doamne, iartă-mi îndrăzneala
Vreau să Te întreb ceva:
De ce dragostea-i puțină?
De ce este lumea rea?
De ce Doamne vara-i iarnă
Și în loc de iarnă-i cald?
De ce inimile noastre
S-au răcit și nu mai ard?
Spune-mi Doamne de ce plânge
Cerul și nu se oprește?
De ce zâmbetul e rar
Și omul nu mai iubește?
De ce-i rugăciunea scurtă
Și pe cale sunt mulți spini?
De ce fiii-s duși departe
Rătăcind printre străni?
Știu... e omul păcătos
Mult mai mult ca altădată
Nu mai cheamă al Tău Nume
Nu mai strigă: ”Ava... Tată”
O, dacă-ai privi spre noi
Iar cu milă și-ndurare
Poate ne-am trezi din somnul
Ce ne duce spre pierzare
Și uniți în rugăciune
Te-am chema din nou să vii
Să ne însoțești pe calea
Ce va duce-n veșnicii
Doamne, iartă-mi îndrăzneala
Oare glasul mi-l auzi?
Doamne îmi vei face harul
Într-o zi să îmi răspunzi?

Vulcan-24-06-2018
Mary