Ce departe-i Doamne cerul când păcatul mă apasă,
Când mulțimile de grijuri sufletul zdrobit îmi lasă...
Ce departe-i cerul Doamne când durerea e prea mare
Când în jur e cenușiu fără zâmbet și culoare...

Zile sunt când nori apasă peste cerul vieții mele
Și nu văd în zori lumina... și nu văd în noapte stele...
Prăbușit la poala crucii ochii îmi ridic spre Tine
Și Te rog să-mi iei povara de regrete și suspine

Doamne, mai revarsă har... mai revarsă îndurare
Mai atinge-mă Părinte și îmi dă eliberare
E furtuna mult prea mare, țărmul s-a îndepărtat
Și adesea mă întreb și Tu Doamne m-ai uitat?

Vezi-mi Tată neputința... vezi ființa mea plăpândă
Aplecată sub povara de necazuri și osândă
Dar Te rog privește Doamne și-n adâncul inimii
Ce n-a încetat vreodată sinceră a Te iubi!

Azi din nou mă-ndrept spre Tine! Tu ești Doamne Scutul meu!
Doar în Tine-mi pun nădejdea Domnul meu și Dumnezeu!
Mâna doar de Ți-ai întinde viața mea s-ar preschimba
Într-o dulce primăvară plină de iubirea Ta!

Vulcan-26-06-2018
Mary