Pe marea vieţii, capricioasă,
Câteodată liniştită, iar altădată furioasă,
Plutesc cu barca vieţii mele,
Vâslind mereu la lopăţele.

Am pornit din răsărit,
Şi plec departe peste zări,
Înspre Ţărmul mult dorit.

Străbătând mări după mări,
Voiajul meu este frumos,
Dar deseori periculos.

E minunat când marea este potolită
Şi soarele mă luminează,
Cu raza-i încălzită.

Briza mării când adie,
Faţa mi-o mângâie.
Barca lunecă pe apă,
Eu vâslesc doar câteodată
Şi sunt tare mulţumit,
Pentru mersul liniştit.

ÎI slăvesc pe Dumnezeu,
Că-i cu mine-n drumul meu.

Când furtuna este mare
Şi talazuri se ridică,
Eu vâslesc din răsputeri
Şi mă rog cu voce tare.

Atunci Domnul mă ajută
Ca să scap nevătămat,
Iar eu strig de bucurie
Doamne Isus, fii lăudat!

Apoi marea-furioasă
S-a mai liniştit
Şi plutesc cu Domnu-n pace,
Către ţărmul mult dorit,
Până când în timp, odată,
La o vreme programată,
Nici nu ştiu în care an,
Voi ajunge la liman.

Şi acolo-n fericire
În Imperiul Divin
Voi lăuda pe Creatorul,
Bucurându-mă din plin!