Supărările când scurmă printre clipele frumoase,
Totdeauna lasă-n urmă, amintiri prăpăstioase.
Nici că vrei în conștiință spinii care te muşcară,
Dar plăpânda ta ființă parcă-i simte-ntâia oară.

Unde-i zâmbetul și râsul, care-ți luminase traiul?
A apus chiar şi surâsul și nu şti care e baiul!
Unde-i licărul din geană care te-ndemna la veghe?
Chipul tău e jale, rană, viață îmbrăcată-n zeghe!

Cu o vorbă înțeleaptă, poți să mângâi, să ridici,
Dar când stânga o faci dreaptă, nu îndrepți nimic doar strici!
Dumnezeu spune-n Scriptură, să nu te crezi înțelept,
Ce scoate omul din gură, are-n inima din piept!

Dacă spui despre iubire și în fapte stai pe loc,
Totul este măsluire și credința-i doar un joc.
Nu răni ca o aspidă, când îți vezi micimea ta,
De mănânci din aguridă, n-ai să creşti, ci vei scădea!

Când vorbești de cele sfinte, fără să trăieşti ca sfânt,
Prietene, să iei aminte, că faci umbră pe pământ!
Când loveşti cu-nfumurare, pe acel ce e-n răscruce,
Ți-adresez o întrebare: "Ce-nțelegi prin har şi cruce?"

Când Îl ai pe Creatorul, Domn, Stăpân în viața ta,
Nu se clatină piciorul, orişiunde ai umbla.
Căci pe om îl ocrotește, când îi place calea sa,
Pe cel rău îl nimicește, așa spune Biblia!

Poți să dormi cu pace-n suflet, când arunci cu vorbe grele?
Este liber al tău cuget? Poți zbura cu el la stele?
Este-atâta-amărăciune pe acest pământ, de parcă
Sufletul naufragiază zi de zi cu altă barcă.

E lovit de grele valuri, de furtuni, oțet și fiere,
Doar Cristos mai dă alinul şi în duhul dă putere.
Mă agăț și eu de maluri, cu nădejdea necurmată,
Că veni-va clipa sfântă-n care voi pleca odată!

Marea de cristal mi-e luntrea-n care stau când doru-mi plânge
Şi mă-mbrac în haina slavei, curățită-n sfântul sânge!
Doar puțin în arcul vremii voi mai face-un ultim pas,
Doar secunda mă desparte de doritul meu popas!

Și atunci, prin constelații, voi zâmbi vorbind cu luna
Şi din aștri, căi lactee, Domnu-mi va-mpleti cununa!
N-or mai fi nici nori, nici lacrimi să le cern în suferință,
Voi cânta cu mii de îngeri despre crez şi biruință.

Dacă inima ți-e rece, prieten drag, revizuieşte
Traiul tău, vorbirea, gândul și degrabă te smerește!
De n-ai fapte în credință şi-n dragoste nu-i jerfire,
Nu vorbi de pocăință căci trăieşti în amăgire!

O Isuse, Domn al păcii, harul Tău este de-ajuns,
Tu ești binecuvântarea, Logosul, ești Domnul uns,
Ne sfințește azi trăirea, să Îți semănăm deplin,
Pune-n noi nemărginirea, să vorbim cu "Da și-Amin!"

28/06/18, Barcelona- Lucica Boltasu