Noi suntem fii de Rege,
Suntem păziți de El,
Oriunde-am fi în lume,
În orișice moment!

Avem asupra noastră
Protecția minunată
A Sângelui Salvării,
Curs pe o cruce-odată!

E ca și o cupolă
De Har și bunătate,
De liniște și pace
Și de seninătate!

Ce bine-i când de Domnul,
Din cer, ești ocrotit,
Ai inima ușoară
Și cânți, ești fericit!

Tu știi atât de bine
Că nu te poate-atinge
Săgeata cea aprinsă
Căci scutul o va stinge!

Dar mulți sunt care iasă
De sub cupola sfântă,
Și-atunci începe greul,
Atunci încep să plângă!

Ei părăsesc ținutul
De Har și de Gosen,
Pentru alte ținuturi,
Unde nu-i El prezent!

Și-ncepe suferința
Și nimenea nu-i scapă,
Și singuri se îndreaptă
Cu pași grăbiți spre groapă!
*
De ce să nu ai parte
De Harul Tatălui?
Ce bine-i lângă Domnul,
Când ești sub paza Lui!
*
Să nu ieși niciodată
De sub cupola sfântă,
Căci pașii ți s-ar pierde
Spre groapa cea adâncă!

Rămâi mereu cu frații,
Rămâi dar în Gosen,
Rămâi sub a Sa pază!
Rămâi drag frate-n El!

Căci numai bucurie
În Domnul vei avea,
Iar la sfârșit, în ceruri,
Cu sfinții vei intra!