În hora durerii ne-ncingem ades,
Cu sufletul plâns, cerem milă,
În holdele vremii-am sădit, am cules,
Voit, neștiut sau cu silă!

Şi oricât de mult ne căim, este cert,
Că lumea e doar o himeră,
Trăim într-un trup fără spirit, inert,
O stare în fapt, efemeră.

Clepsidra își varsă secundele-ncet,
Spre-o lume şi-un timp fără margini,
Mă scutur de ani, zi de zi mai ascet,
În cartea vieții-ntorc pagini.

Nu vreau să citesc ce-am trăit, ce-am sperat,
Prea multă tristețe răzbate,
Din vis de copil, mai nimic n-am aflat,
Doar vid şi lunatice șoapte.

Amăgiri peste tot, chiar iubirea s-a stins,
Sub falduri de rău şi minciună,
Doar dorul de cer e acum mai aprins,
Doar Domnul mă ține de mână!

Cu greu merg pe cale şi paşii mă dor,
Mai singur sunt ca niciodată,
Isuse, revino, revino pe nor
Şi rupe-mă-n grabă de vatră!

Desparte țărâna de duh, mai curând,
Căci tare mă strânge şi doare,
Un abur să fiu, să mă-nalț tremurând,
Mai sus, cât mai sus, înspre Soare.

Să uit de tristeți și de plâns şi de dor,
Când Doamne, mă chemi din genune,
Trăind pentru cer, să învăț ca să mor,
Cu tot ce nu-i demn pentru Tine!

29/06/18, Barcelona- Lucica Boltasu