Pecetea a şasea ( *

Când stelele lucind pe cer
Se vor vedea, că vor cădea,
Nu le-om privi ca un mister
Ce-n aparenţă trec şi pier
Ci ca-mplinindu-l profeţia.

El e un semn antemergător
Privind a lui Hristos venire
Ca Rege-n slavă, Salvator
Prin Jertfa Sa, Eliberator -
În veci de-aduce mântuire.

Evenimentul s-a întâmplat
Când pecetea şasea s-a rupt,
Marcând semnul profetizat
Când Terra s-a cutremurat
La convulsiile de dedesupt.

Seismu-acesta cel mai mare
Având ca centru Lisabona,
A fost semnul de-avertizare,
Pentru o lume-n dormitare
Că peste el... Domnul trona.

Prin el s-a început pecetea
Cu-ntunecimea ei de soare
Iar luna-n sânge se stingea
Şi lumii întregi ea amintea
C-aproape e ziua cea mare.

Şi stelele-au căzut din cer
Cum cad smochinele verzi
Fenomen, părând stingher
De-un vânt ce suflă efemer
Puternic, să te înfricoşezi.

S-o strânge cerul ca o carte
De piele, când se face sul;
Munţi şi insule s-o-mparte
Mutându-se-n altă parte -
Când Domnul o zice: "destul"!

Flavius Laurian Duverna
29 iunie 2018