S-a pornit potop de ape peste țara românească
Şi puhoaiele inundă vatra noastră strămoșească,
Strigă oamenii spre Domnul doar acum, în strâmtorare,
Căci în rest, când le e bine, nu au trebuință mare.

Vinovat de ce se-ntâmplă-I Dumnezeu, omul își zice,
Că îi dă nenorocirea şi vrea traiul ca să-i strice,
Uită că huleşte-ntruna, bleastămă, iubind păcatul,
Iar când diavolul se-nfruptă, face pe nevinovatul.

Șase zile are-acesta pentru trudă, pentru muncă,
Iar a șaptea-i de odihnă şi acasă, și în luncă,
Însă el nu ține seama ce doreşte Dumnezeu,
Ci înfăptuiește numai ce-i dictează propriul eu.

A întors supremația Celui sfânt, taman pe dos,
Pe cale de dispariție este crezul în Cristos,
Dragostea nu prea se vede, altruismu-i foarte rar,
În schimb ura, lăcomia-mpărățeşte făr' hotar.

O, tu om cu două fețe, leapădă-ți falsa credință,
Renunță la idoli, datini, de vrei să ai biruință,
Dumnezeu nu-ți vrea pieirea, ci-ți doreşte să te-ntorci,
El te vrea un fiu acasă, nu un slujitor la porci.

Plouă, plouă cu găleata, sunt distruse drumuri, case,
Apele învolburate un dezastru or să lase,
Până nu-i târziu, te-ntreabă omule şi te gândește
Ce transmite azi natura, Dumnezeu ce îți vorbește?

Voi ce încă nu cunoașteți drama celor de sub ape,
Nu vă credeți sfinți căci nu ştiți să iubiți în fel agape,
Sunteți ocoliți acuma dar la Domnul e puterea,
Poate ca să smulgă totul și viața, şi averea!

Cercetați-vă umblarea, nu e muntele prea mare,
Să nu-l poată duce Domnul până în adânc de mare,
Dacă e credință, omul, înțelege ce-i mustrarea
Şi smerit se pocăieşte primind calm atenționarea.

Cel nevolnic, ca şi Iuda, înşală să-i fie bine,
Nu se teme de osândă şi nu are nici ruşine,
De vină-i Dumnezeirea deși el în Ea nu crede,
Însă Dumnezeu cunoaște, totul știe, totul vede.

Românie, te întoarce de pe drum de-apostazie,
Nu îți lepăda credința, nici pe Cel ce o să vie,
Astăzi e un timp de jale însă dacă te căiești,
Poți să-ți schimbi pe veci destinul, să-nfloreşti, să propăseşti.

01/07/18, Barcelona- Lucica Boltasu