Iată-mă iarăși înaintea Ta,
După o vreme în care m-ai frământat
Cum frământă olarul lutul.
Îmi pun planurile la picioarele Tale,
Știind că-s făcute de inimă,
Și că răspunsul îl dai TU...
Dar offf, cât aș vrea
Să fie dintr-o inimă curată.
Caut să nu mă astâmpăr din ape tulburi
Căci Tu ești izvor nesecat.
Iau clipă cu clipă,
Să-mi clădesc un zid
În jurul inimii,
Ca nu cumva ea
Să încerce să înfăptuiască planurile
Prin puterea și priceperea ei.
Aș vrea să învâț ce înseamnă
Nu a sosit ceasul,
Iar apoi să mă minunez
De felul în care Tu le înfăptuiești
Mai mult decât mă pot gândi.
De vor fi unele ce nu se vor împlini
Știu că atunci când te voi vedea în față
Ai să-mi arăți de ce nu.