Oprește-te din alergare,
Fă-ţi timp natura să privești,
Ce frumuseți și ce splendoare,
O, Doamne, cât de mare ești!

Oprește-te și stai o clipă,
O clipă doar, privește-n jur,
La florile multicolore,
La floarea crinului alb, pur.

Oprește-te, stai... meditează,
La Cel ce este Creator,
Privește-n jur şi cercetează,
Căci e divin, înălțător.

Oprește-te, cu drag privește,
La cerul azuriu, frumos,
La soarele ce strălucește,
Și se înalță maiestuos.

Oprește-te în zori, devreme,
Când soarele-ți zâmbește-n geam,
Privește pomii plini de floare,
Și păsări ciripind pe ram.

Oprește-te lângă izvorul,
Cu apa rece, cristalină,
Și bea din el, te răcorește,
Și astfel setea ți-o alină.

Oprește-te și mulțumește,
Închină-te lui Dumnezeu,
El a creat cerul, pământul,
Lăudat fie Numele Său.
Amin

Ica Drăgoi
2.7. 2018