Se pare că am uitat de Dumnezeu
Sau L-am exclus din calculul cotidian.
E mult mai confortabil să trăieşti fără El
Să nu-ţi mai pese de porunci, de ce-i moral sau imoral.

Nu vrem să ascultăm nici vocea conştiinţei
Care cu ultime puteri se zbate-n noi
Şi-am îngropat-o în străfundul fiinţei
Clădind pe ea grămezi imense de gunoi.

Iar rezultatul îl vedem prea bine
Şi fără speciale atenţionări:
Din caracter s-a şters orice fărâmă de ruşine
Şi pradă stăm murdarelor plăceri.

Ne stăpâneşte lăcomia, setea de bani şi de putere,
Minciuna e la ea acasă, zdrobit sub tălpi e adevărul,
Iar compromisul e rutină, înşelăciunea-i la putere
Şi nici un mijloc nu-i murdar, când vrem să ne atingem ţelul!

Oriunde te-ai întoarce, auzi aceleaşi lucruri:
Că-n ţară-i silnicie, jafuri la drumul mare,
Sunt asupriţi într-una sărmanii şi lipsiţii,
Dreptul celui orfan călcat e în picioare.

Copiii îndărătnici îşi necinstesc părinţii
Pentru ei tatăl şi mama sunt vrednici de dispreţ:
Că sunt demodaţi, fanatici, vin cu vechile concepţii,
Într-o lume în care valorile morale nu mai au nici un preţ.

Când peste tot se strigă: „Trăieşte din plin clipa!”
Desfrâul, adulterul, murdarele plăceri
Nu mai sunt condamnate, ajung chiar mod de viaţă
Şi le vezi afişate la orice colţ de străzi.

Iar consecinţele sunt mult prea dureroase:
Copii nevinovaţi ucişi în pântec, familii multe destrămate,
Fraţi sunt siliţi să se despartă
La tata sau la mama, nu ştiu unde s-apuce.

Chiar locaşurile sfinte sunt astăzi dispreţuite
Legea sfântă e călcată chiar de cei de la altar.
Ei nu-i învaţă pe oameni căile neprihănirii
Iar de ziua de odihnă, nici nu le pasă măcar!

***
Şi în tot acest potop de nelegiuire revărsată,
Sentinţa divină nu se lasă aşteptată:
„Într-o clipă – zice Domnul – îmi voi revărsa urgia,
Căci atâtea urâciuni mi-au dezlănţuit mânia!

Precum se topeşte zgura în cuptoru-ncins de foc,
Tot aşa nelegiuiţii vor pierii-n mânia Mea,
Fiindcă L-au uitat pe Domnul, trăind în poftele lor,
Consecinţa acestor fapte, asupra lor va cădea!”
***

Totuşi… ca să ştiţi că Domnul este plin de îndurare,
Că e plin de bunătate şi zăbavnic la mânie,
Că în mila Lui cea mare, El dă tuturor iertare,
Încă o şansă de salvare ne oferă a Lui iubire!

„Caut printre ei un om, care să înalţe un zid,
Să stea-n mijlocul spărturii, să vină înaintea Mea,
Cu o inimă zdrobită pentru ţară mijlocind,
Ca să nu o nimicesc, când îmi voi vărsa urgia!

Caut un om care să stea în turn de strajă,
Să vegheze-n rugăciune, să asculte glasul Meu
Şi să aştepte în tăcere răspunsul ce-l am pentru ţară.
Voi găsi oare vreunul printre voi, copii Mei?

Se găseşte printre voi un om ca şi Avraam,
Căruia Domnul divin să-i descopere al Său plan?
Fiindcă ţara a ajuns ca Sodoma şi Gomora!
Este oare cineva să mijlocească pentru ea?

Este vreunul despre care Dumnezeu să poată spune:
„Îl cunosc şi ştiu prea bine că are să poruncească
Casei lui să-Mi ţină calea, făcând ce e drept şi bine!
Voi putea s-ascund de el ceea ce-am de gând să fac?”

Este oare-n ţara asta vreun om aşa ca Lot,
Un neprihănit al cărui suflet este chinuit,
Când vede nelegiuirea cum se-ntinde peste tot?
Să vină, să mijlocească, ca mânia să mi-o uit!

Este printre voi un Moise, cu o inimă aşa mare?
Ca şi el să mijlocească: „Iartă-le acum păcatul şi revarsă îndurare!
Dacă nu vei face asta, şterge-mă din Cartea Ta,
Ce ai scris-o din vecie. Şterge-mi numele din ea!”

Este cineva să spună, aşa cum Pavel spunea:
„Simt o mare întristare, o durere necurmată îmi străpunge inima!
Căci aproape că-mi doresc să fiu eu însumi lepădat
Şi de Christos despărţit pentru fraţii mei de neam!”

O, tu, frate în Christos, eşti gata să fii ca Domnul?
El e pentru noi exemplul suprem de dăruire!
El şi astăzi mijloceşte pentru noi la Tatăl Său,
Inima Sa pentru noi este plină de iubire!
***
De aceea să îi cerem o inimă ca a Lui,
Plină de iubire sfântă pentru cei ce-n păcat mor,
Ca atunci când se aude din cer vocea Domnului:
„Caut un om!” Să-I poţi răspunde:
„EU SUNT, DOAMNE, ACEL OM!”