Iubiţi-vă unii pe alţii în sfântă dragoste frăţească
Şi fără prefăcătorie daţi cinste sfântă tuturor
Din inimă şi nu de silă dragostea voastră izvorască
Căci iubirea ce se jertfeşte e de la Domnul, fraţilor!
Acel ce dragoste nu are, n-a cunoscut pe Dumnezeu
Căci El e dragostea deplină, iubirea vine de la El.
„Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit şi Eu!”
Aceasta e porunca nouă ce-o dă Isus, divinul Miel.
Iubiţi cu drag pe fraţii voştri ca să rămâneţi în lumină
Şi dragostea Tatălui Sfânt să fie din belşug în voi.
Căci dacă nu vă iubiţi fraţii ce îi vedeţi cu ochii aceştia,
Cum spuneţi că-L iubiţi pe Domnul Cel nevăzut de muritori?
La fel cum vă iubiţi pe voi, aşa pe oameni să-i iubiţi
Şi nu doar pe cei ce sunt fraţi cu dragoste să îi primiţi.
Oare acei ce-s păcătoşi, nu fac la fel celor ca ei?
Voi să iubiţi şi pe vrăşmaşi, ca fii ai Tatălui să fiţi.
Căci prin aceasta va şti lumea că sunteţi ucenicii Mei
De vă iubiţi unii pe alţii şi de păziţi Cuvântul Meu,
Căci Dumnezeu prin Duhul Sfânt în inimi toarnă la ai Săi
Dragostea Sa nemuritoare, care-i va însoţi mereu.
Dragostea nu stă în faptul că noi iubim pe Dumnezeu
Căci El e Cel ce mai întâi iubirea Sa ne-a dăruit
Când eram încă păcătoşi, El l-a trimis pe Fiul Său
Ca să plătească vina noastră murind pe cruce răstignit.
Şi-apoi prin jertfa Sa deplină cu dragoste ne-a înfiat
Ca să fim fii ai Tatălui, copii născuţi din Dumnezeu
Dar nu prin voia firii noastre, că suntem născuţi în păcat
Ci prin iubirea Sa divină, ce L-a trimis pe Fiul Său.
Deci, cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu?
Necaz, prigoană, strâmtorare sau lipsurile de-orice fel,
Nevoia de îmbrăcăminte, primejdia, războiul greu?
Nu, nimic nu va fi în stare să ne smulgă din braţul Său!
Şi dacă astfel ne iubeşte al nostru Domn şi Salvator
Suntem datori ca să-I răspundem cu aceeaşi dragoste şi dor
Şi acum când fărădelegea se înmulţeşte în popor
Iubirea să nu se răcească, în clocot fie al ei fior!
Să nu iubim lumea pieritoare şi nici murdarele-i lucrări
Căci prietenia lumii este vrăşmăşie cu Dumnezeu.
Dacă cineva iubeşte lumea şi-ale ei plăceri
Dragostea Tatălui divin nu locuieşte atunci în el.
Noi să rămânem neclintiţi în dragostea lui Dumnezeu
Şi să îi cerem să ne umple şi pe noi cu iubirea Sa
Ca să putem cu dăruire să îl urmăm pe Fiul Său
Iar când sfârşi-vom alergarea, ne va primi în Ţara Sa.
Căci dacă dragostea divină nu este din belşug în noi
Suntem aramă sunătoare şi un chimval zângănitor
Care prin sunete stridente sparge urechea tuturor
Şi armonie niciodată nu vei găsi-n sunetul lor.
O dragoste neprefăcută nu face rău aproapelui
În ea nu locuieşte frica, ci bunătatea o-nsoţeşte
Ea nu pizmuieşte pe nimeni, nădejde aduce omului
Ea nu se laudă nicicând şi cu nimic nu se mândreşte.
Ea e îndelung răbdătoare, nu se poartă cu necuviinţă,
Al său folos ea niciodată nu-l caută, nu se mânie
Şi gândul rău n-o însoţeşte, suferă totul cu credinţă,
Acoperă orice greşeală, în adevăr află bucurie.
Această dragoste divină să ne-nsoţească-ntotdeauna
În scurta noastră pribegie, călătorind pe-acest pământ
Şi astfel să-i iubim pe oameni, ca să cunoască toată lumea,
Că-n fiinţa noastră locuieşte chiar Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Deci să urmăriţi dragostea, să faceţi totul cu iubire,
Să vă slujiţi unii pe alţii, să fiţi un suflet şi un gând,
Să n-aveţi certuri între voi, ci fiţi uniţi într-o simţire,
Să nu daţi uitării dreptatea, să vă-nsoţească tot ce-i sfânt.
Să vă îmbrăcaţi cu dragostea, ea-i legătura desăvârşirii,
Ea stă-ntr-o inimă curată şi-n cugetul neprefăcut,
Să vă-ndemnaţi la fapte bune, căutând calea neprihănirii
Şi niciun bine, niciodată, să nu îl lăsaţi nefăcut!
Să nu iubiţi cu vorba, nici cu limba, ci doar cu fapta şi-adevărul
În dragoste neprefăcută voi să fiţi vrednici slujitori
Urmând mereu pe Domnul Slavei şi împlinindu-i tot Cuvântul
Iubirea Sa nepieritoare va creşte atunci şi în voi.
Căci ce ne strânge împreună e doar iubirea lui Hristos
Chiar şi credinţa neclintită lucrează numai în iubire.
Deci dragostea să-l însoţească pe orişicare credincios
Căci ea e legătura păcii şi ea lucrează-n noi sfinţire.