Cu stropi amari de sânge-n suferință
Ai curățat, Isuse, vasul meu
Și-ai pus arvuna Duhului în mine
Făcându-mă un templu sfânt al Tău.

Și astăzi, Rege, vii, a câta oară,
În Casa inimii cu sfânt fior?
Așa ca în Ierusalim odinioară
Să cercetezi al Templului pridvor.

Păstrat-am jertfa sfânt-a rugăciunii
Viu să se mistuie pe-altar?
Sau prin unghere patimile firii
Făcură-n mine peșteri de tâlhari?

Sfințenia, podoaba Casei Tale,
Mă încunună-n har dumnezeiesc?
Sau lumea cu-nenvinsele-i ispite
A întinat veșmântul meu ceresc?

Călare pe-un asin, ce simplitate,
Ai arătat, Tu, Rege-al veșniciei!
Modelul Tău eu l-am urmat în toate,
Sau mă-nfășoară mrejele mândriei?

Pe tronul inimii ce l-ai sfințit,
Ești Tu Stăpân încoronat?
Sau eul meu perfid, nerăstignit
Sfidându-ți voiaTe-a înlăturat?

Ai plâns amar pentru Ierusalim
Ce n-a-nțeles că-i ziua cercetării.
Dar azi, când Te cobori în ceas divin,
Primi-vom, oare, harul îndurării?

Vrășmașii-au năruit sfânta cetate
Și piatră peste piatră n-a rămas.
Un semn lăsat pentru posteritate
Să deslușim al cercetării ceas.

Căci patimile firii păcătoase
Vor ruina zidirile sfințirii
Porniri nesăbuite, stricăcioase
Surpa-vor templele neprihănirii.

Dar dragostea-Ți nespus de mare
Ne cheamă azi, în ceasul îndurării,
Să îți aducem la picioare
Întreaga ființă-n clipa cercetării.

Și lasă biciul sincerei căințe
S-alunge-orice tâlhari de cer
Ce ne-ngenunche-n neputințe
Și prețul sufletului cer.

Și intră cu extaz de sărbătoare
În duhul nostru cel predat în totul
Căci te primim, în sfântă adorare,
Pe tronul inimii unde Ți-e locul.