Când coboară storul la ferestre,
Īn casa visului neadormit,
Zbuciumul inimii se trezeşte,
Şi gåndul clocoteşte neånvins.

Din izvorul cald în frămåntare,
Lacrimi amare urcă-n suspine,
Nutresc ardent pentru fiecare,
Buna Cale pånă Domnul vine.

Omule, eşti frate cu Isus!
De ce sameni vânt, culegi furtună?
Dumnezeu ne-a iubit nespus de mult
Şi-n Jertfa Lui Isus ne-adună!

Rugăciuni de-mpăcare urcă-n Sus!
Grăbeşte-te spre måntuire,
Că timpul rămas e timp neştiut,
Doar Dumnezeu, Tatăl sfånt îl ştie!

Isus va veni în slavă mare,
Să ia la El a Lui mireasă!
Alergarea ta a fost pe Cale
S-ajungi şi tu Sus în cer, Acasă?
Amin!