Pastel de-apus de Soare

Când Soarele se lasă înspre chindie
O, în zilele prea splendide de vară -
Atâta frumuseţe-au clipele de seară!
Atâta farmec sfânt şi plin de măreţie,
Ca să observi a Creatorului mărinimie!

Mirarea e neaşteptată, şi te uluieşte
La priveliştea scumpă al cerului decor,
Ce dulce înfăţişare el prezintă ochilor
Spre bucuria sufletului care-l uimeşte,
Pe orice om, cu mintea-i de gândeşte.

Şi-atâtea frumuseţi în viaţă te surprind
Că inima-ţi o simţi în piept cum bate,
Trăind momente dulci şi-nmiresmate
Prin măreţia lor divină care te cuprind,
Şi-n pace, peste toată lumea se întind!

Încet, încetişor, printre crenguţe-apar
În pomii încoronaţi de-nmiresmate flori,
Să cânte, micuţile şi dragi privighetori
Ce viersu-şi pune în al nopţilor cântar
Cât voia Domnului va ţine al Său har!

Căci toate ce viază, prin a lor menire
Şi-aduc aportul lor de înfrumuseţare
Ca omul să trezească la iubirea mare
Ce Dumnezeu a aprobat-o în Jertfire,
Spre a ne da în dar măreaţa mântuire.

Flavius Laurian Duverna
04 iulie 2018