Dumnezeule puternic, milostiv, şi bun şi drept,
Mari sunt lucrurile Tale, minunat eşti, şi-nţelept.
Ce uşor de-aflat eşti Doamne, totuşi cât eşti de ascuns...,
Ce uşor de-a te pătrunde, totuşi cât de nepătruns...
Tu eşti totul pretutindeni şi eşti nicăieri nimic
Eşti aşa de mare, totuşi, Tu te faci aşa de mic.

Cum sunt întocmite, Doamne, toate lucrurile Tale,
Orice lucru-şi are-o slujbă, orice călător o cale.
Tu porţi soarele şi luna, şi-amurgul şi-aurora
Tu la toate începutul, Tu sfârşitul tuturora.

Pentru-acei prea mici la suflet, Doamne, eşti aşa de mare,
Că a te cuprinde-n totul n-ar fi niciodată-n stare.
Totuşi cât de mic eşti, Doamne, pentru cei ce-n dor te caută,
Te încape-un suflet sincer şi o inimă curată.
Pentru cei cu inimi strâmte, strânşi în literă de Lege,
Tu atât de neînţeles eşti, că-n veci nu vor pricepe.
Dar ce limpede te vede, sufletul curat ce-n taină,
Nu te-ncearcă, ci te crede.

Tu eşti veşnicia-ntreagă, Tu eşti clipa trecătoare,
Fericirea ce se naşte din iubirea care moare,
Nevăzutul plin de taine şi văzduhul ce se-arată,
Bucuria care-ncepe din suspinul ce se gată,
Haosul şi slava-naltă, viitorul şi trecutul închegate laolaltă.
Tu eşti totul într-un nume:
"DRAGOSTE" eşti Doamne, mai presus de orice-n lume.

Necuprinsa Ta iubire, peste toate cele jertfe şi-a dat Fiul ispăşire,
Dragostea atât de mare, pentru multa suferinţă, pentru lacrimile amare.
Ne-a dat jertfa care toarnă peste suflet alinare,
Dragostea atât de sfântă.

O, al dragostei părinte,
Azi Te laud fără versuri, Te slăvesc fără cuvinte,
Că-n oceanul de iubire sufletu-mi, un strop de rouă,
Se topeşte-n răsăritul zorilor de viaţă nouă.

şi-n a Ta nemărginire,
Contopindu-mă cu totul, mă renasc în nemurire,
Căci din dragostea din Tine m-am născut în altă viaţă,
Plâng de fericit părinte, azi te pot privi în faţă.