Mi-e dor de veșnicie, o, Domnul meu, mi-e dor,
De-a cerului splendoare, de ceata sfinților.
Mi-e dor de Tine Doamne, al meu Mântuitor,
Curând revii din slavă, să-Ți iei al Tău popor.

Curând și nu-i zăbavă, cu slavă îmbrăcat,
Vei reveni Isuse, Domn sfânt, mare Împărat.
Cu-a Ta solie sfântă vei reveni pe nori,
Îți vei răpi mireasa, la Tine în splendori.

Mi-e dor, mi-e dor de locul de Tine pregătit,
De Cetatea eternă, de Raiul mult dorit.
De străzile de aur, de corul îngeresc,
În fiecare clipă, spre cer cu drag privesc.

Privesc, și prin credință văd cerul glorios,
O, Doamne, ce splendoare, totu-i e așa frumos.
Izvorul vieții curge prin mijlocul Cetății,
Pe malurile lui este pomul vieții.

Sincer rostesc: Mi-e dor, mi-e dor și privesc cerul,
Mi-e dor, mi-e dor de cer, vreau să-i cunosc misterul.
Mi-e dor de toți cei dragi, plecați demult Acasă,
Mi-e dor de Locul sfânt, de Patria măreață.
Amin

Ica Drăgoi
9.7. 2018