Cu inima răcită
Și brațe aspre, mâini crăpate
Cu dor de cer și veșnicii,
Cu fața plânsă, murmur stins,
Se-aude -ncetișor aceeași întrebare;
-La mine Doamne, când ai să mai vii? !
Că s-a răcit iubirea, parcă-i stinsă,
Șiragul lacrimilor a secat...
Mi-e dor de Tine chiar în neputință
Să te aud;
-Eu sunt aici, nu te-am uitat!
Mi-e dor de dimineți solare,
Apusurile- atâta de fierbinți,
Dar parcă merg în rătăcire
Când mi-este arsă chemarea de iubire,
De Tine, de surori și frați-cuminți.
Mi-s piedici nodurile toate
Și strâmtorat mi-e sufletul,
Te-aștept!
Mi-e dor de serile de libertate
Când doru-mi sfredelea inima-n piept!
Mi-e dor de pacea liniștită -n timpul nopții,
De rugile spălate de rugină
Și vindecarea -n zorile de zi,
Ce se -ntrecea cu raza de Lumină...
Mi-e dor să fiu din nou un prunc,
Cu lacrimi de iubire,
Ca ale țâncului de mamă
Mi-e dor să mă aud chemând
-Mi-e dor de Tine Tată,
De vară-n greaua iarnă!

9 iulie 2018---Wisconsin