La braț cu Tine
Nu-i dulce clipa cea mai dulce,
Ca acea clipă când cobori,
Din slava Ta și printre lacrimi,
Îți simt mărețul Tău fior.
Fiorul Duhului ce-alină,
Oftatul greu și-apăsător,
Ce-mi dă puterea de-nălțare,
Spre cerul care îl ador.
Nu-i nici amar tot greul care,
Îl simt adeseori greoi,
O piatră ce mă-ngenunchează,
Fără de capăt, uneori.
Căci Tu si-acolo ești cu mine,
Îți simt iubirea ce-o emani,
Peste întreaga mea ființă,
Și faci din lumea mea un rai.
Chiar clipa aceea care-i dulce,
Deșertăciune-i fără de Tin'
Căci nu mi-e cea mai mare frică,
Decât să nu te simt cu min '
Mi-e ușor oftatul și amarul,
Ce-l simt în piept în lumea rea,
Când îți simt mâna ce-mi dezleagă,
Și despietrește inima.
E ușor atunci când sunt cu Tine,
Chiar de mi-e dulce sau amar,
Urcușu-anevoios prin lume,
Stingher eu nu-s un pas măcar.
Cu tine-n toate merg Isuse,
În întristări, în fericiri,
Mă bucur, mă-ntristez cu Tine,
Nu sunt eu singur, nicăieri.
Amin
Aurelia Coman