Am căutat să aflu rostul vieţii
Şi-am alergat să prind un înţeles.
Dar totu-a fost o goană după vânt,
Un mare gol – cu-atâta m-am ales.

Pân-am găsit pe-Acel ce e Viaţa,
Izvorul Apei Vii, Cel Nesecat.
El m-a răscumpărat, mi-a luat povara
Şi-n schimb mi-a dat din Harul Său bogat.

Ce fericit am fost din clip-aceea,
Şi ce uşor prin viaţă am trecut.
Simţind prezenţa-I sfântă lângă mine
Dându-mi tărie, rost vieţii şi cum am vrut.

A mers cu mine în călătoria
Spre patria de sus, spre ţara mea.
Acolo voi gusta din plin odihna
Şi-oi sta la masă chiar la dreapta Sa.

Şi-acum, sunt fericit că sunt acasă
Şi văd tot ce-am visat, încă mai mult.
Nu pot descrie gloria cerească.
Atâta ştiu: nu meritam să fiu ce sunt.

Îi voi cânta o veşnicie-ntreagă
Slăvitului Mântuitor iubit,
Trăind o realitate fără seamăn,
În cerul Său, ce pentru mine-a pregătit.