Am apărut în Universul Tău,
Puternice şi mare Dumnezeu,
Un fir de praf însufleţit
Ce cu mândrie am privit
Şi am strigat s-audă toţi mereu:
“În universu-acesta, centru-s eu!”

Şi n-am văzut cât sunt de mic şi gol
Şi că nu am în lumea asta rol,
Până n-am stat în faţa Ta
Acolo, sus, la Golgota
Şi am lăsat ca Harul Tău bogat
Să-mi dea iertare de orice păcat.

Acuma înţeleg ce mare eşti,
Cu câtă-nţelepciune Tu domneşti,
Cum Universul Tu-l susţii
Ca mărturie celor vii,
Cu braţul Tău, urmând doar Legea Ta,
Ce-i mult mai naltă ca ştiinţa mea.

Mă văd aşa cum sunt: doar praf, doar lut
Ce trec puţin după ce-am apărut.
Azi sunt copilul Tău iubit
Şi-s bucuros că m-ai primit
Că mă-nsoţeşti în drumul meu spre cer
Şi-mi dai tărie-atunci când simt că pier.