Aş vrea Isus să pot vedea
Cu ochii Tăi fiinţa mea.
Şi gândul meu şi vrerea mea
Prin ochii Tăi să pot vedea.

Abia atunci aş lepăda
Tot ce-i firesc, tot ce-i lumesc
Şi umilit sub crucea Ta
Spre ce-i ceresc aş alerga.

Cum pot să spun că Te iubesc
Când fraţii Tăi dispreţuiesc?
Cum pot să spun că îmi eşti drag
Când nu Te-aştept cu dor în prag?

Când dulce-mpărăţia Ta
N-are nimic în fiinţa mea?
Când tot pământ şi lut iubesc
Străin fiind de ce-i ceresc?

Aş vrea să mă înţelepţeşti
Prin sânge să mă curăţeşti
S-aprinzi iar focul Tău divin
Să ardă tot ce este spin.

Să ardă tot ce e gunoi
Să nu aştept ziua de-apoi.
Să am ogorul pregătit
Pentru Părintele iubit.

Să-Ţi dau în dar inima mea
Să locuieşti doar Tu în ea.
Cârma s-o iei în mâna Ta
Ca să conduci viaţa mea

Să-mi dai din Haru-Ţi nesecat
Ce e bogat, nemeritat
Să mă îmbrace zi de zi
Şi-n voia-Ţi sfântă a spori.

Aş vrea Isus să pot vedea
Cu ochii Tăi fiinţa mea.
În voia-Ţi sfântă a păşi
Spre slava Ta să pot trăi.