Ce mare eşti o, Doamne,
Ce mare eşti şi Sfânt.
Ce mare-i îndurarea-Ţi
Ce-o verşi azi pe pământ.

Mă plec în faţa slavei
Mă-nchin naintea Ta
Imi văd nevrednicia
Şi-n veci Te-oi lăuda.

Tu Te-ai plecat spre mine
Pe când eram pierdut.
M-ai ridicat cu milă,
Copilu-Ţi m-ai făcut.

De merg prin văi umbroase
Ori sus, pe vârf de pisc,
Te simt mereu cu mine
Şi nu am nici-un risc.

Aş vrea cu Tine-n viaţă
De-a pururi să petrec.
Căci n-am alt reazem sigur
La care să alerg.
*
* *
Nu e talaz pe lume
Nici val vijelios
Care să mă despartă
De Domnul meu, Hristos.