Ciocârlia se înalţă în înalt
Şi tot urcă către soare.
Cântul meu vreau să străbată
Bolta de bazalt,
Prin a cerului splendoare
Să ajung-n ţara sfîntă
Ca prinos de închinare
Celui ce în veci nu moare,
Celui ce S-a dat pe Sine
Pentr-un păcătos ca mine.

*
* *
Slavă Tie, Doamne, slavă,
Îţi aduc şi Ţi-oi aduce
Pentru jertfa de pe cruce,
Pentru Harul Tău nespus,
Pentru dragostea-Ţi divină
Care ne-a spălat de vină.
Slavă-Ţi cânt, slavă-Ţi aduc
Şi-Ţi vestesc iubirea mare
Cât voi locui sub soare.

Căci eşti vrednic de-nchinare
Vrednic eşti de adorare.
Toată slava se cuvine
Să-Ţi aducem Doamne Ţie.
Tu eşti Creatorul, Şi Susţinătorul
Lumilor văzute,
Celor neştiute.
Slavă Ţie-n veci
Singur ce nu treci.

Chiar şi după ce-oi muri
Voi cânta iubirea Ta
În cereasca-mpărăţie
Ce Tatăl mi-a promis mie.
Vom cânta cu toţii-n cor
În al sfinţilor sobor.
Cât vor ţine vecii-n veci
Vom cânta neîncetat
Mielului ce ne-a salvat.