Simţeam cum firul vieţii se scurtează.
Doream ca în curând să fiu Acasă.
“Veghează. Nu e mult. Mai stai. Veghează”
Se auzea în ceaţa tot mai groasă.

Vocea Lui deodată m-a chemat duios
Şi-am răspuns “Aicea-s Doamne, iată vin”
Îţi aduc al dragostei mele prinos
Şi ‘naintea Ta smerit mă-nchin.

Şi-am trecut Iordanul înspre Canaan.
Totul este altfel, totu-i minunat.
Lume ce-i ascunsă ca de-un paravan,
Ne-nţeleasă pentru-acel ce-i limitat.

Sunt uimit profund de măreţia Ta:
Mai presus de orice vorbă şi cuvânt.
Eu, un fir de praf, s-ajung în slava Ta,
În Împărăţia Ta, de trei ori sfânt!

N-am să pot de-ajuns să-Ţi mulţumesc
Că-s al Tău copil, în sângele-Ţi spălat
Voi trăi mereu pe plaiul cel ceresc
Şi în haina-Ţi sfântă, albă, îmbrăcat.

Am să-Ţi cânt mereu mărirea, gloria Ta
În cântările iubirii mereu noi.
Voi cânta, mă voi pleca ‘naintea Ta
Bucuros că sunt în ţara fără nori.