Am fost nimic, un fir de praf în univers,
Un bob de lut.
Şi m-am văzut gol şi sărac,
Neputincios plutind pe-o aripă de vânt,
Luat de tumult.

Fără de ţintă-n jos şi-n sus mereu mergeam,
Eram orbit.
Cu haina ruptă, rătăcit,
Strigam dup-ajutor, putere nu aveam,
Eram zdrobit.

Părându-mi rău de viaţa mea, am plâns cu-amar
Am plâns cu foc.
Ştiam că este-n lume-un Domn.
Şi m-am rugat înlăcrimat şi-am aşteptat
Un ajutor.

Şi El, Păstorul bun, spre mine S-a plecat
În groapa mea.
Pe braţe m-a luat, duios,
M-a dus în staul luminos şi m-a-ngrijit
Cu mâna Sa.

Acum, sunt Fiu de Împărat, Copilul Său,
Cu alb veştmânt.
Vreau să-L slujesc neîncetat,
Să umblu-n voia-I necurmat, să fiu al Său
Pe-acest pământ.

Nimic nu mă va despărţi de Harul Său,
De Domnul meu.
Al Lui sunt şi voi fi în veac.
Chiar dacă drumul este greu, Îl voi iubi
Mereu, mereu.

Am fost nimic. Azi sunt un Fiu de Împărat,
Răscumpărat
Cu Sânge Sfânt, prin legământ,
Al Lui sunt azi şi-n veci de veci, m-a înfiat
M-a cumpărat.

Mai este loc la crucea Sa, mai este Har.
Vino acu!
Iertarea El ţi-o dă în dar,
Păcatul tău e ispăşit prin Sânge Sfânt
Vino şi tu!

E ziua mare când tu poţi să faci un pas,
Un pas spre El.
Să vii la cruce să-L priveşti,
Să-I mulţumeşti că s-a jertfit şi-n locul tău,
Divinul Miel.

Să-I spui: O, Doamne, Te primesc în viaţa mea,
Să fiu al Tău.
Să Te urmez vreau ne-ncetat,
Oriunde mergi, nedespărţit, să Te-nsoţesc
Mereu si eu.