Câţi ani mi-au trebuit să ştiu
Cât de zadarnice-ajung toate
Şi ce e-n sufletul pustiu,
Când fuge de singurătate.

Câţi ani mi-au trebuit să-nvăţ
Puţinul ce-l cunosc în lume,
Când tot ce văd, de orice dată,
Are-alte feţe şi-alte nume.

Câţi ani mi-au trebuit să văd
Ce-ajunge orice neascultare,
Ce nimicire şi prăpăd
Aşteaptă pe-orice înălţare.

Câţi ani mi-au trebuit s-ajung
Să-mi pot robi fiinţa,
Ca inima să mi-o străpung,
S-o poată-ngenunchia căinţa.

Dar câţi mi-ar trebui să pot
Zdrobi tot ce-i firesc în mine,
Ca sufletul să-mi fie-n tot,
Isuse, ascultător de Tine....