Spre slava măririi ca o suită,
Umbre amăgitoare pornesc cu zel,
Ar transforma Cartea, Cartea sfântă,
În timpul rămas se cred Dumnezeu.

Cåte culori s-aprind în bezna cruntă,
Şi licăresc ca-n pomul de Crăciun!
Săgeți otrăvite spre noi inundă,
Doamne, îndură-Te de noi că Tu ești bun!


Ca-n Sodoma noi cultivăm neghină
Şi-o înfrățim cu gråul bun, ales,
Schimbăm haotic porunca divină
Devenim cârcotași de neînțeles.

Multe polemici, prea multe s-adună,
Pentru Cuvântul sfânt a Lui Dumnezeu,
Fugim, fără să creștem împreună
Şi oamenii-s amăgiți de a lor clișeu.

Noi s-alegem mântuirea Lui Isus,
Să urcăm cu adorare la Calvar,
La piciorul crucii unde a curs mult,
În picurii durerii, Dragoste şi Har!

Ne vom īntålni pe marea de cristal
În bucuria timpului infinit,
Vom moșteni veșnicia dată-n dar,
În fericire cu Isus, Fiul jertfit!
Amin!