Tu, Omule.
Tu, omule, ce ancorat puternic
Ești în lumea asta trecătoare,
Nu vezi? Nu simți? Nu-ți este clar că totul,
Totul merge-n jos, înspre pierzare?
Nimic nu-i azi cum a fost ieri, vezi bine,
Și mâine totul va începe ceva nou.
Există doar o realitate ce-i solidă,
Pe care-o poți primi ca un cadou:
Este ISUS și jertfa-I de pe cruce,
E viața veșnică ce-o dă în dar.
E Mântuirea de El făurită,
Este bogatul, minunatul Har.
Vino la El, auzi cum blând te cheamă,
Vino la El să fii eliberat.
El este Calea, Adevărul, Viața.
Doar El îți dă ce nimeni nu ți-a dat.
Înalț-o rugă plină de credință,
Spune-i: " Isuse, vino-n viața mea.
"Știu că ești Fiul Celui Prea Puternic
"Și c-ai murit și pentru vina mea."
"Nimic n-am bun ca să-ți ofer, știu bine,
"Doar haina mea, mânjită de păcat.
"Te rog să-mi dai iertarea Ta divină
"Și-n haină albă să fiu îmbrăcat."
După o discuție cu o prietenă necredincioasă, am fost profund afectată de încrederea ce și-o punea în lucrucile trecătoare.