Țintiți spre credincioșie!

Autor: Horja Robert | Album: Sabia tăcerii | Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de horjarobert in 17/07/2018

Referințe

1 Samuel 16:1-30:31 | 2 Samuel 1:1-24:25

David uns împărat
1 Samuel 16:1 Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.”
1 Samuel 16:2 Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel şi să zici: ‘Vin să aduc o jertfă Domnului.’
1 Samuel 16:3 Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci şi Îmi vei unge pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.”
1 Samuel 16:4 Samuel a făcut ce zisese Domnul şi s-a dus la Betleem. Bătrânii cetăţii au alergat înspăimântaţi înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun?”
1 Samuel 16:5 El a răspuns: „Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă şi veniţi cu mine la jertfă.” A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui şi i-a poftit la jertfă.
1 Samuel 16:6 Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici, înaintea Lui.”
1 Samuel 16:7 Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”
1 Samuel 16:8 Isai a chemat pe Abinadab şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.”
1 Samuel 16:9 Isai a trecut pe Şama, şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.”
1 Samuel 16:10 Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.”
1 Samuel 16:11 Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci, Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.”
1 Samuel 16:12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!”
1 Samuel 16:13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea şi în cele următoare.Samuel s-a sculat şi s-a dus la Rama.
David cântă din harpă lui Saul
1 Samuel 16:14 Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău, care venea de la Domnul.
1 Samuel 16:15 Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te munceşte.
1 Samuel 16:16 Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cânte cu harpa şi, când duhul rău trimis de Dumnezeu va fi peste tine, el va cânta cu mâna şi vei fi uşurat.”
1 Samuel 16:17 Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cânte bine şi aduceţi-l la mine.”
1 Samuel 16:18 Unul din slujitori a luat cuvântul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip şi Domnul este cu el.”
1 Samuel 16:19 Saul a trimis nişte oameni la Isai să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu oile.”
1 Samuel 16:20 Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin şi cu un ied şi a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.
1 Samuel 16:21 David a ajuns la Saul şi s-a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul şi a fost pus să-i poarte armele.
1 Samuel 16:22 Saul a trimis vorbă lui Isai, zicând: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.”
1 Samuel 16:23 Şi, când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat şi duhul cel rău pleca de la el.
Războiul cu filistenii
1 Samuel 17:1 Filistenii şi-au strâns oştile ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
1 Samuel 17:2 Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea Terebinţilor şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor.
1 Samuel 17:3 Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.
1 Samuel 17:4 Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.
1 Samuel 17:5 Pe cap avea un coif de aramă şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.
1 Samuel 17:6 Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri.
1 Samuel 17:7 Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.
1 Samuel 17:8 Filisteanul s-a oprit şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi nu sunteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se coboare împotriva mea!
1 Samuel 17:9 Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.”
1 Samuel 17:10 Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.”
1 Samuel 17:11 Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat, şi au fost cuprinşi de o mare frică.
David şi Goliat
1 Samuel 17:12 Şi David era fiul efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă.
1 Samuel 17:13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea Eliab, al doilea Abinadab şi al treilea Şama.
1 Samuel 17:14 David era cel mai tânăr. Şi, când cei trei mai mari au urmat pe Saul,
1 Samuel 17:15 David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
1 Samuel 17:16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
1 Samuel 17:17 Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi;
1 Samuel 17:18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi să-mi aduci veşti temeinice.
1 Samuel 17:19 Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.”
1 Samuel 17:20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.
1 Samuel 17:21 Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.
1 Samuel 17:22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
1 Samuel 17:23 Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.
1 Samuel 17:24 La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică.
1 Samuel 17:25 Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiică-sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.”
1 Samuel 17:26 David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?”
1 Samuel 17:27 Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.”
1 Samuel 17:28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.”
1 Samuel 17:29 David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?”
1 Samuel 17:30 Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată.
1 Samuel 17:31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.
1 Samuel 17:32 David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.”
1 Samuel 17:33 Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”
1 Samuel 17:34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă,
1 Samuel 17:35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
1 Samuel 17:36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.”
1 Samuel 17:37 David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te şi Domnul să fie cu tine!”
1 Samuel 17:38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.
1 Samuel 17:39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea.
1 Samuel 17:40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.
1 Samuel 17:41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
1 Samuel 17:42 Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.
1 Samuel 17:43 Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,
1 Samuel 17:44 a adăugat: „Vino la mine şi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.”
1 Samuel 17:45 David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.
1 Samuel 17:46 Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.
1 Samuel 17:47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.”
1 Samuel 17:48 Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.
1 Samuel 17:49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.
1 Samuel 17:50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.
1 Samuel 17:51 A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.
1 Samuel 17:52 Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim, până la Gat şi până la Ecron.
1 Samuel 17:53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra.
1 Samuel 17:54 David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său.
1 Samuel 17:55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.”
1 Samuel 17:56 „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul.
1 Samuel 17:57 Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.
1 Samuel 17:58 Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul.”
Ionatan şi David
1 Samuel 18:1 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi, de atunci, sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.
1 Samuel 18:2 În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
1 Samuel 18:3 Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.
1 Samuel 18:4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui.
1 Samuel 18:5 David se ducea şi izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.
Cântarea de biruinţă a femeilor
1 Samuel 18:6 Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţând strigăte de bucurie.
1 Samuel 18:7 Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David, zecile lui de mii.”
1 Samuel 18:8 Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.”
1 Samuel 18:9 Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.
1 Samuel 18:10 A doua zi, duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa în mână.
1 Samuel 18:11 Saul a ridicat suliţa, zicându-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete.” Dar David s-a ferit de el de două ori.
1 Samuel 18:12 Saul se temea de David, pentru că Domnul era cu David şi Se depărtase de la el.
1 Samuel 18:13 L-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieşea şi intra în fruntea poporului;
1 Samuel 18:14 izbutea în tot ce făcea şi Domnul era cu el.
1 Samuel 18:15 Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el,
1 Samuel 18:16 dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.
David, ginerele împăratului
1 Samuel 18:17 Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele Domnului.” Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.”
1 Samuel 18:18 David a răspuns lui Saul: „Cine sunt eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?”
1 Samuel 18:19 Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel din Mehola.
1 Samuel 18:20 Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.
1 Samuel 18:21 El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă şi să cadă sub mâna filistenilor.” Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere.”
1 Samuel 18:22 Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David şi spuneţi-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.’”
1 Samuel 18:23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.”
1 Samuel 18:24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.
1 Samuel 18:25 Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: ‘Împăratul nu cere nicio zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.’” Saul avea de gând să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor.
1 Samuel 18:26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărâtă,
1 Samuel 18:27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui şi a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus prepuţurile şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical.
1 Samuel 18:28 Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa Mical iubea pe David.
1 Samuel 18:29 Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.
1 Samuel 18:30 Domnitorii filistenilor ieşeau la luptă şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă decât toţi slujitorii lui Saul şi numele lui a ajuns foarte vestit.
David este prigonit de Saul
1 Samuel 19:1 Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David.
1 Samuel 19:2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te.
1 Samuel 19:3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.”
1 Samuel 19:4 Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;
1 Samuel 19:5 şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe filistean şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?”
1 Samuel 19:6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!”
1 Samuel 19:7 Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte.
David, scăpat de Mical
1 Samuel 19:8 Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere şi au fugit dinaintea lui.
1 Samuel 19:9 Atunci, duhul cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă cu suliţa în mână. David cânta,
1 Samuel 19:10 şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea.
1 Samuel 19:11 Saul a trimis nişte oameni acasă la David ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.”
1 Samuel 19:12 Ea l-a coborât pe fereastră şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.
1 Samuel 19:13 În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină.
1 Samuel 19:14 Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.”
1 Samuel 19:15 Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.”
1 Samuel 19:16 Oamenii aceia s-au întors şi iată că terafimul era în pat şi în jurul capului era o piele de capră.
1 Samuel 19:17 Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor!’”
Fuga lui David la Samuel, la Rama
1 Samuel 19:18 Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot.
1 Samuel 19:19 Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.”
1 Samuel 19:20 Saul a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul şi au început şi ei să prorocească.
1 Samuel 19:21 Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară şi au prorocit şi ei.
1 Samuel 19:22 Atunci, Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.”
1 Samuel 19:23 Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el şi Saul şi-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama.
1 Samuel 19:24 S-a dezbrăcat de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel şi s-a aruncat dezbrăcat la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare şi Saul este între proroci?”
David înştiinţat de Ionatan
1 Samuel 20:1 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?”
1 Samuel 20:2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.”
1 Samuel 20:3 David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista.’ Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine şi moarte.”
1 Samuel 20:4 Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.”
1 Samuel 20:5 Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund în câmpii până în seara zilei a treia.
1 Samuel 20:6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem, în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’
1 Samuel 20:7 Şi dacă va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea este lucru hotărât din partea lui.
1 Samuel 20:8 Arată-ţi dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?”
1 Samuel 20:9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!”
1 Samuel 20:10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?”
1 Samuel 20:11 Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp.
1 Samuel 20:12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David,
1 Samuel 20:13 Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu!
1 Samuel 20:14 Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri,
1 Samuel 20:15 să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului.
1 Samuel 20:16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să Se răzbune pe vrăjmaşii lui David!”
1 Samuel 20:17 Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
1 Samuel 20:18 Ionatan i-a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
1 Samuel 20:19 Să te cobori a treia zi până în fundul locului în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel.
1 Samuel 20:20 Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă.
1 Samuel 20:21 Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul!
1 Samuel 20:22 Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine’, atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
1 Samuel 20:23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.”
1 Samuel 20:24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce.
1 Samuel 20:25 Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol.
1 Samuel 20:26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat, negreşit nu este curat”.
1 Samuel 20:27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?”
1 Samuel 20:28 Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
1 Samuel 20:29 El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii.’ Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.”
1 Samuel 20:30 Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?
1 Samuel 20:31 Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.”
1 Samuel 20:32 Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?”
1 Samuel 20:33 Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David.
1 Samuel 20:34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse.
1 Samuel 20:35 A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş.
1 Samuel 20:36 El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage.” Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
1 Samuel 20:37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine.”
1 Samuel 20:38 I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui.
1 Samuel 20:39 Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.
1 Samuel 20:40 Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.”
1 Samuel 20:41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.
1 Samuel 20:42 Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’”David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Fuga lui David la Nob
1 Samuel 21:1 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?”
1 Samuel 21:2 David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: ‘Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei.
1 Samuel 21:3 Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.”
1 Samuel 21:4 Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită; doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!”
1 Samuel 21:5 David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat şi toţi oamenii mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela care o va face.”
1 Samuel 21:6 Atunci, preotul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă.
1 Samuel 21:7 Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
1 Samuel 21:8 David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.”
1 Samuel 21:9 Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea Terebinţilor; este învelită într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”
David fuge la Gat, la împăratul Achiş
1 Samuel 21:10 David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.
1 Samuel 21:11 Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul şi-a bătut miile lui,Iar David, zecile lui de mii’?”
1 Samuel 21:12 David a pus la inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.
1 Samuel 21:13 A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
1 Samuel 21:14 Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile. Pentru ce mi-l aduceţi?
1 Samuel 21:15 Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”
David fuge în peştera Adulam şi la Miţpe
1 Samuel 22:1 David a plecat de acolo şi a scăpat în peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi s-au coborât la el.

Țintiți spre credincioșie
Înarmați cu voioșie,
Să urmați ceru-nstelat,
Primind râvnă, har bogat,
Oglindiți voia lui Isus,
Fiți ca David: fără virus!

Înțelept de la-nceput,
David a slujit... tăcut.
Ionatan i-a fost loial,
La fel și sora Mical,
Chiar preoții, cei de seamă,
Cu iubire îl proclamă.

În furtuna nefiltrată,
Ascultând glasul de Tată,
David a știut ce-nseamnă
Vocea care tot îndeamnă:
„Fii loial cu unsul Meu,
Tu ești David, fiul Meu!”

Regăsim o… empatie
Chiar în fuga din pustie,
În peștera En-Ghedi,
Locul ce va dovedi,
Omul sfânt, milos, cucernic,
Împăratul, cel puternic.

Credincios pân’ la sfârșit,
David, a trăit smerit.
Că a biruit în lupte,
Gata-gata să ajute,
E purtarea cu folos,
Ca a regelui Hristos!

Țintiți spre credincioșie,
Fără pic de chezășie!
Domnul onorează fapta,
Iute scrie și răsplata...
Omul rodnic să asculte,
Omul vrednic se ascute...