Nufărul Domnului

Plutește pe apă-n splendoarea lui albă
Nufărul, o stea pământească,
Trimisă de Domnul să ne învețe
Cum să trăim deasupra de valuri și ape
Viața-I duhovnicească.
Își plimbă semeț splendoarea creată
De mână Stăpână atât de curată.
În liniște-și duce frumosul creat,
Chiar dacă valul e mare și înspumat...
Alunecă lin-n acea frumusețe,
Când apa e calmă, 'mbrăcat tot în alb,
Vioi în albul-lumină, parcă-ți dă binețe
Și-n urmă îți lasă în suflet
O pace cerească albă, sublimă, încât,
Te-ntrebi rușinat:
-Cum poate
Să traiască în alb, frumos, și în pace
Pe apele-nvolburate? !
Să-și ducă solia în alb-bucuria,
Ca Domnu-n Golgota,
Ce-a adus nemurirea! ?

17 iulie 2018, Wi. Alexandrina Sanda Tulics