Tu eşti Alef,
Tu eşti Tav, Adonai!
Eu sunt iot-ul şi hei-ul
Literelor Tale gravate
Pe suluri aspre, pierdute sau uitate.

Tu eşti Rugul aprins în pustiu,
Tu eşti Focul Sacru,
Care-a ars în Piatră
Legea bună şi dreaptă.
Eu sunt un templu de carne,
În care Ruach Ha Kodeş
Înalţă zilnic Şekinah în mută adorare.

Tu eşti Tunetul de pe Sinai,
Tu eşti Susurul Blând.
Eu sunt pasărea speriată
Ascunsă în stânca crăpată,
Umbrită şi ferită de Mâna Ta Dreaptă.

Tu eşti Leul lui Yuda,
Tu eşti Mieluşelul junghiat,
Eu sunt una dintre fiicele lui Yakov,
Umbră vremelnic- rătăcitoare
Căutând drumul către Ereţ,
Prin ger, zăduf şi ploaie.

Tu eşti Torah Vie,
Tu eşti Mesia,
Eu sunt un singur vers din Hatikvah,
Speranţa ivită o clipă mai devreme,
Să-Ţi netezească Calea,
Să-Ţi pregătească - asinul alb, finicii,
Să-Ţi cheme-n jur leviţii,
Care să-Ţi cânte Cântarea,
Şi Sărbătoarea,
Care să-Ţi cânte Hallel,
Cu patos de cer.

( Bucureşti, Ianuarie-2012; din volumul "Paşi printre pietrele Sionului" )