O MAMĂ A PLECAT



O mamă a plecat spre cer
Având menirea împlinită.
Privirea ei de bun rămas
A fost voioasă, fericită.

Genunchii ei, umili, plecaţi
În rug-au stat, în mijlocire.
Pe-ai ei i-a vrut răscumpăraţi
Pentru cerescul, scumpul Mire.

Cu mîna-i blînd-a desmierdat
Şi-a mângâiat pe fiecare.
Iar glasul ei sfătos, curat,
I-a îndrumat mereu pe cale.

De-odat-a auzit o voce,
O şoaptă blândă, dulce, lină:
“Peste Iordan vei trece-acuma
“În ţara plină de lumină”,

În ţara dulcelui Isus,
În patria cea mult visată.
O mamă este-acum în cer
În haină albă îmbrăcată.

Dureri şi lacrimi şi suspin
S-au terminat. Acolo nu-s.
Cîntări cereşti răsună-n cor
Ca laude Mielului Isus.

În jurul mesei cînd veţi sta
Şi v-a-ntrista locul ei gol,
Nu plângeţi. Vă îmbărbătaţi.
Trecerea ei e doar un sol.

Un sol a Tatălui din cer
Spre pregătire tuturor.
Suntem aici toţi călători
În drum spre ţara fără nor.